găsesc în fiecare după-amiază un motiv de depresie
pe hol se aude un telefon de spital, sună în depărtare..
Şi totul miroase a alb, e simplu, nu?
Sunt descumpănit pentru că nu mai am răspunsuri.
În fiecare zi există, bineînţeles, speranţe,
căci altfel s-ar nărui totul.
Şi paşii de durere, încercaţi spre frumuseţe
s-ar stinge în absoluta inutilitate a fiinţei.
