poezia lucrurilor

Putea fi simţită în acea seară.

Chiar dacă încununa încă o săptămână în care nu se întâmplase nimic notabil. Era însă o seară frumoasă afară şi vara se prelingea, încă, plăcut, pe ramurile copacilor bătrâni din curtea mare, plină de maşini. Se întunecase mai devreme, totuşi. Cerul era senin şi se apropia toamna.

Nu a avut timp să zăbovească şi să se gândească măcar puţin la ceea ce avea să urmeze. Cu pumnii încleştaţi, rula tot felul de scenarii în ochii minţii sale. Niciunul nu era prea demn.

 Nu avea să le pună în aplicare nici de această dată, cu siguranţă.

Lasă un Răspuns