…pentru moment.
Erau trei persoane iubite în paralel. Şi nu găsea în niciun fel calea spre adevărul firului real al poveştii. Cea care trebuia să se consume, să ducă la moarte în final. Trebuia găsită cât mai curând.
Se întrepătrundeau, interesant, în fiecare zi. De dimineaţă se trezea în mrejele unei senzaţii plăcute, iar apoi în jurul prânzului se foia ca un leu în cuşcă, neîndrăznind să viseze cu ochii deschişi la ceea ce de fapt i se întâmpla - bucuria şi frumuseţea oferite de un alt “succubus” cum ar fi fost tentat să numească fiecare femeie din acel triptic.
Seara discuta şi se simţea din nou extraordinar cu a treia fiinţă. Şi această icoană părea reală, o ştia mai demult chiar, dar de fapt numai unul din cele trei suflete calde îi răspundea şi în realitate şi îl răsplătea aşa cum dorise el întotdeauna.
În sinea lui, decise atunci să ia o pauză şi să se ascundă puţin.
