pot să te îmbrăţişez? nu. nu.
pot să vorbesc cu tine, să aştept o zi oarecare
în care îmi vei da atenţie, prieteneşte, pentru 2-3 cuvinte
schimbate cu politeţe.
Era o zi, sau poate visasem eu,
(în ultima vreme am avut foarte multe vise),
era o zi, spuneam,
când îmi oferisei vreo 15 minute
în care puteam să te privesc şi să te ascult.
Bine, e adevărat că şi eu vorbeam încontinuu,
nu îmi păsa că te mai şi contraziceam, din când în când.
Şi atunci cred că aş fi putut să te îmbrăţişez
vorbeai despre ceva destul de trist.
Dar eu eram sobru şi foarte calm,
nu ştiu de ce
simţeam că totul se liniştise în firea mea scârbită.
Aşa că am vrut să fiu sobru
te-am ascultat, apoi am plecat şi eu.
Şi mai vorbim, dar eu ştiu bine
că puteam să îţi simt inima
bătând, doar pentru o secundă, alături de a mea.
