În grabă

Vara trece în grabă. Începea să se trezească şi el din starea de semisomnolenţă,  pe care o avea de vreo câteva   săptămâni. Vedea rareori vreo rezolvare la problemele din prezent.  Aşa că prefera să doarmă, întins în patul comod,  sub cearşafurile pestriţe, reci. La ce bun să se agite? Se agitase, ani la rând, fără de folos. 

Răbdător, acum aştepta, croindu-şi zi după zi de vară, din ce în ce mai bine, vise şi fantasme plăcute, adăpostit la răcoare,  în apartamentul nou de lângă parc. Prietenii  ştiau că are o perioadă din aceea şi îl lăsau în pace. Dar vara trece în grabă şi lucrul acesta nu prea e plăcut. Cum să pierzi două luni pline, iulie şi august,dormind în fiecare zi, atent doar la lumina dimineţii, ce îţi gâdilă pleoapele? Vara e frumoasă.                                             

Cel puţin, aşa îşi aducea aminte, vag, din copilărie, atunci când mergea an de an la mare şi stătea la vreun hotel curat, cu piscină, aproape de valuri. Şi chiar dacă reţinea imaginile albite de vreme şi de soarele acelor zile fericite..tot nu-i venea să se scoale cu totul din pat. Reuşise să mai rărească orele de somn, dar plăcerea acestuia era infinită.

Într-o bună zi, zilele astea, va ieşi pe stradă, se va urca în maşină şi va pleca înspre mare. Pur şi simplu.

Lasă un Răspuns