nu pot suferi lumina. Toată ziua încerc să stau cât mai ascuns. Nu suport nici becurile de neon la lumina cărora sunt obligat să lucrez. Şi nici aerul condiţionat care-mi bate neîncetat în ceafă.
Azi dimineaţă m-am hotărât să lupt cu problema asta. Am pus mâna pe telefon şi am sunat toţi oamenii ameninţaţi de aceleaşi probleme. Să vină să vedem ce facem. Ne-am aşezat pe fotoliile de plastic şi am cugetat puţin apoi, pentru că mulţi dintre ei aveau tot felul de apucături nu prea plăcute….m-am gândit să-i scot la aer, în lumină, să-i enervez şi mai mult. Iar eu să stau în scara blocului, la răcoare şi să-i văd cum se agită dintr-o parte în alta a străzii.
Agitaţia şi căldura de afară le-au fost fatale. Au luat de jos pietre şi au început să arunce în becurile plantate în asfalt, au început să spargă aparatele de aer condiţionat de pe case şi baruri. Mergând, nesănătoşi dar un pic satisfăcuţi, către centrul capitalei, simţeam că ceva începe să se mişte, totuşi.
