pentru că trebuie să fac tot felul de alegeri. Între bine şi bine. Între bine şi rău. Nu mai ştiu de fapt unde şi când trebuie să aleg. Important e faptul că nu mă simt bine.”
Mi-a spus toate cuvintele astea şi stăteam amândoi la răcoarea aerului condiţionat din celulă, încercând să adulmecăm câtuşi de puţin ramurile copacilor de afară.
Era mâhnit pentru că nu simţea cu adevărat că e în viaţă. Zilele treceau, se părea că un viitor îi fusese ales de către demiurgul negru pe care şi-l închipuia, ca întotdeauna, stând pe un jilţ deasupra încăperilor de la demisol, bătând cu bastonul în pardoseală şi ordonând calm destine.
Prietenul meu vroia să fie liber, să nu mai asculte de nimeni. Cel mai preţios lucru.
